21 iulie, 2012

Atat de neasteptat.

Am primit mai demult tot de la Iulia o creatie, mie mi-a placut foarte mult, dar la cat de aiurita sunt..am uitat sa o postez...Sper sa va placaaa! >:D<
 
 
Atat de neasteptat 

  Numele meu este Jessica…am 16 ani (aproape 17) si consider ca ii cunosc pe oameni din departare. Dar nu si pe el , pe Adonisul MEU brunet cu ochii sai atat de negrii (carbunii ii imita cel mai bine , si sunt sigura de asta penru ca ii vad flacarile) si zambetul de smecheras care nu il paraseste niciodata. Eu..atat de atenta…mereu am avut capul pe umeri..pana sa apara el in universal meu. Cine ar fi crezut ca e asa cum e….Mi-a oferit atentie atunci cand ma simteam abandonata. O sa va povestesc..
    Locuiesc in Constanta si e deajuns sa platesc 2 lei la microbuz si ajung pe plaja. Lucrul pe care il ador..care ma linisteste ..este sa urmaresc apusul si sa reflectez la bucuriile si la problemle de peste zi. Asta am facut si in ziua in care m-am certat atat de rau cu mama (motivul nu mi-l mai amintesc pentru ca nu vreau) si am plecat atat de brusc si de neasteptat din casa ,atat furioasa cat si cu lacrimi in ochi spre locul care ma putea calma si ajuta in acel moment. Era o zi destul de draguta incat sa pot sa stau pe nisip si sa privesc in nestire cum valurile se lovesc de tarm atat de tare incat se spulbera…Asa voiam sa se intample si cu nervii si supararea mea pentru ca aveam nevoie de liniste si calm.Eram atat de concentrate pe ale mele incat nu am observant cand un baiat cu parul ravasit cu bermude si o camasa descheiata (albastra…care il avantaja) s-a asezat langa mine si a intrebat atat de incet incat abia am auzit esenta:
-De ce sunt intotdeauna tristi ochii frumosi…si e o raritate sa ii vezi bucurandu-se?
    M-am intors atat de brusc catre el atat din uimire ..cat si curiozitate ..cat si furie pentru ca nu ma consideram o “puicuta ” la ananghe care trebuia salvata prin “vrajeli”. Cand i-am vazut fata am ramas muta pentru ca era atat de serios (si frumos) incat nu am mai avut cuvinte…Am murmurat un ..:
-Nu stiu…Dar tu de ce esti aici? Am intrebat atat de timid incat a facut un efort sa inteleaga .
-Am crezut ca ai nevoie de companie,eu sunt Daniel..si mi-a intins mana…
-Aa..eu sunt Jessica…Jess pentru prieteni..
    Nu stiu de ce am spus asta avand in vedere ca Jess era numele pe care ma striga o singura persoana si anume Tania, cea mai buna prietena,in rest toata lumea imi spunea Jessie…probabil ca a fost un impuls (sigur a fost unul..de undeva din adancul meu ) care imi spunea ca pot avea incredere in el. Ceea ce a fost cu adevarat curios a fost ca am stat cel puntin 10 minute uitandu-ne unul la altul fara sa rostim un cuvant, iar singurele care intrerupeau linistea erau valurile cu atat mai rare si mai linistite pe cat erau si sentimentele de furie din adancul meu. Tarziu am realizat ce se intampla si am spart tacerea…
-De ce esti aici…langa mine,simtind ca intrebarea asta ma macina atat de tare incat nu am mai putut rezista.
-Ai trecut in graba pe langa mine si cand am vazut cat esti de trista am vrut sa vad ce se intampla, a spus atat de dezinvolt si eu incercam sa imi aduc aminte daca asa a fost cu toate ca nu am dat atentie celor din jur in drum spre locul meu special. 
-Poi, multumesc ca esti aici, am spus atat de sincer incat nuci eu nu am realizat cat de sincera si bucuroasa eram ca el e acolo, langa mine.
-E o placere pentru mine ,esti prima persona care mi-a atras atentia in felul asta. Cu atat mai mult mai bucur ca te simti bine in compania mea.
    In acel moment un alt impuls si-a facut aparitia si am simtit un fior in timp ce ma apropiam de el si imi sprijineam capul de umarul lui. Atunci si-a intors privirea  pentru a o intalnii pe a mea .Il surprinsesem ,dar  in acelasi timp se astepta, isi dorea asta,am stiut, pur si simplu am stiut. Am vrut din nou sa ii multumesc si l-am sarutat pe obraz. Nu a tresarit ,dar i-am vazut flacarile despre care va povesteam. Un alt impuls m-a facut sa ma intreb ce gust au buzele lui cu toate ca nu imi sta in caracter un asa scenariu  , dar pur si simplu realitatea a luat rolul imaginatiei si tot ce imi aduc aminte e ca am fost fericita. Buzele sale moi le-au atin pe ale mele si s-au regasit intr-un sarut care as fi vrut sa dureze o vesnicie. Nu am stiut ca ai nevoie de atat de putin ca sa te simti implinita si ma refeream la atentie  nu la sarut…cu toate ca nu m-a deranjat chiar deloc.
   De atunci, acea mica fasie de nisipt mi-a insorit zilele ,acel loc care pentru unii ar putea fi neinsemnat, pentru mine e nepretuit pentru ca este locul meu, numai al MEU. Acolo am capatat persoana pe care nu o pot citi ,cu toate ca pare ca o stiu de o vesnicie. Acel loc e caracterizat de “neasteptat “ ,nu ma pot gandii niciodata la ce as putea face, pentru ca toate vin de la sine. Si atunci am reusit sa deslusesc cuvantul fericire!

6 comentarii:

Iulya Elena spunea...

Lume...sper sa va placa..este prima mea creatie publicata si astept atat critci cat si propuneri :D

Laurentzyu spunea...

Bravoo! :D Super tare! :P

Iulya Elena spunea...

Mersi:D
Ma bucur ca e pe placul tau :X

Laurentzyu spunea...

Nu ai pentru ce! E meritul tau! :D

JustLaugh spunea...

wow..foarte frumos:)..mai asteptam;)

Laurentzyu spunea...

Da, da, da, mai vrem! :)