Gandurile scriitorului #1 - Oliviu Craznic

           

            “Gandurile scriitorului”..da, rubrica noua, asa cum probabil ati observat. Impreuna cu Alexa, de pe blogul http://alexa700.wordpress.com/, am hotarat dezvoltarea unei rubrici comune prin care noi ne vom stradui sa va aducem voua, cititori inraiti, mesaje/sfaturi/salutari de la scriitorii vostri preferati. Speram sincer ca rubrica sa se bucure de success.

            Stim cu totii, romanii sunt un popor talentat, asa ca de ce sa nu incepem cu proprii nostrii autori? Da..poate in Romania slujba de scriitor nu este inca apreciata atat cat merita, dar asta nu ne va opri sa ne continuam visele, nu? Sigur printre voi sunt persoane care gasesc in a scrie poezii, proza o pasiune, sigur in adancul sufletului v-ati dori sa va publicati propria carte fiindca aveti atatea idei bune. Ei bine, cam acesta este scopul rubricii noastre.

            Altii au reusit, deci nu este imposibil. Trebuie doar sa iti doresti destul de tare. Speram ca mesajele primite de la autori sa va impulsioneze. 

            Primul nostru..invitat se numeste Oliviu Craznic, un autor cunoscut si iubit de cititori. Tuturor ne este cunoscuta cartea sa  “…si la sfarsit a mai ramas cosmarul”, dar daca totusi nu ati auzit inca de ea, mai jos aveti un rezumat :

“Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale. Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau. Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…”

L-am rugat pe domnul Craznic sa ofere cititorilor un mesaj, dar nu in ultimul rand sa ofere cateva sfaturi viitorilor scriitori. Ii multumim foarte mult pentru mesaje, pentru cuvintele frumoase. Mi-a placut la nebunie mesajul sau, chiar m-a emotionat..serios!

“Mesaj pentru cititorii mei? Un scriitor există numai prin cititori, iar opera lui trăieşte doar prin aceştia. Un scriitor este, de obicei, legat de cititorii săi prin prietenia cea mai puternică, pentru că este o prietenie bazată pe un respect reciproc la cele mai înalte cote, prin obligaţia de a nu dezamăgi niciodată şi, mai ales, prin loialitate în ambele sensuri. Aşadar iată mesajul meu: CÂT TIMP VOI VĂ AFLAŢI ACOLO, MĂ AFLU ŞI EU AICI. ŞI NIMENI NU NE POATE LUA ASTA. EU I-AM CREAT PE ADRIANNA, ARTHUR, ERMENGAARDE, PHILIP COLD, GIULIANNA SELLINI - DAR DATORITĂ VOUĂ AU RĂMAS VII, DATORITĂ VOUĂ TRĂIESC ÎN CONTINUARE. ŞI VOR TRĂI ATÂT TIMP CÂT VEŢI DORI SĂ ÎI ŢINEŢI ÎN VIAŢĂ. ÎNTRE TIMP, EU NU POT DECÂT SĂ VĂ MULŢUMESC.”

Ehh…cred ca de fapt noi ar trebui sa va multumim..pentru tot.

Asa cum spuneam mai sus ne-a ajutat de asemenea oferind un sfat celor dornici sa isi publice propria carte. Sper ca va insemna ceva pentru voi. Nimic nu este usor, dar..ei bine..nici imposibil nu este. Oliviu ne inseamna sa fim puternici, sinceri, muncitori si in niciun caz sa nu renuntam..fara lupta.

“Ce sfat dau viitorilor scriitori? Sunt foarte multe sfaturi care pot fi date, fiecare scriitor având stilul său propriu şi metodele sale specifice, strategia sa particulară, atât în ceea ce priveşte scrisul propriu-zis, cât şi publicarea. Esenţial este să citească cât mai mult şi mai variat, şi să scrie permanent, deoarece nimic nu te învaţă mai bine să scrii decât experienţa pe care o dobândeşti pe cont propriu. Să nu se lase niciodată descurajaţi de critici ori de atacuri, să ia ce este bun din ele şi să ignore complet răutăţile - să nu uite că şi cei mai mari scriitori din istorie au avut partea lor de nemulţumiţi care i-au contestat. Arta este subiectivă, un scriitor pe care poate eu îl consider genial, altcineva îl poate considera execrabil, şi invers. Referitor la publicat, în primul

alexandra ardel: Referitor la publicat, în primul rând să scrie corect şi să trimită texte îngrijite, cu diacritice şi cu tot ceea ce trebuie, altfel editorii le vor ignora cu seninătate. În al doilea rând să nu se lase intimidaţi de refuzuri ci să meargă mai departe, până vor găsi pe cineva care crede în ei. Şi niciodată, NICIODATĂ să nu atace munca altora, chiar dacă nu le place - să îşi vadă strict de publicul lor. Poţi evolua doar prin ceea ce faci, nu prin ceea ce strici în grădina altuia.”

Siiii..nu in ultimul rand avem recenzia cartii “…si la sfarsit a mai ramas cosmarul” .Ea a fost facuta de Dee (http://www.love-for-books.blogspot.ro/) , careia ii multumim foarte mult pentru ajutor.  (>:D<)

Încă de la început mi-au atras atenţia descrierile frumos realizate, transpuse prin prisma subiectivităţii naratorului. Atmosfera specifică m-a introdus cu totul într-o lume fascinantă în care coşmarul ce avea să urmeze pândeşte din umbră la fiecare pagină. 

            Atunci când primele semne că ceva nu e în regulă apar şi invitaţii încep să moară, frica şi groaza se jucau pur şi simplu cu mine nepermiţându-mi să dau drumul cărţii din mână. Misterul învăluie lista de suspecţi, eliminându-i pe cei mai mulţi după numeroase scene de teroare. Însă la sfârşit au mai rămas câţiva... şi e aşa de greu să nu te poţi încrede în nimeni!

             Dar chiar şi în cele mai grele momente iubirea pe care Arthur i-o poartă Adriannei de Valois îl determină să se gândească de două ori înainte de a acţiona: o dată pentru el şi o dată pentru aleasa inimii sale.

 "[...] durere pentru care îi mulţumeam lui Dumnezeu în fiecare clipă căci mă oprea să mă gândesc la ea.

Bineînţeles că mă gândeam totuşi... Îmi aminteam buclele blonde şi ochii adânci ca oceanul şi trupul de înger şi rochiţa galbenă."

"E un însemn... Când o să îl vedeţi, faceţi orice să vă feriţi de el, ca şi de cel care îl poartă."

            Cartea aceasta m-a făcut să mă gândesc la faptul că monştrii din trecut nu se pot compara cu vampirii şi nălucile de astăzi. În bestseller-urile contemporane oricine poate descoperi peste noapte că are puteri supranaturale cu care poate schimba lumea, însă altfel stau lucrurile când vine vorba de groaza autentică.

            „...şi la sfârşit a mai rămas coşmarul” este singura carte de gen paranormal care m-a speriat în adevăratul sens al cuvântului; cartea în care numeni nu se împrieteneşte cu răul, ci îl înfruntă cu toţii

Sper ca v-a placut recenzia.

Puteti comanda cartea de aici: http://www.edituravremea.ro/...si-la-sfarsit-a-mai-ramas-cosmarul

Sper si ca v-a placut acest prim episod al rubricii noastre. Va vor mai astepta si altele asa ca..stati pe aproape!

See you guys!.