Teaser Quote (2)- Predestinati - Josephine Angelini

"Helen statea pe un teren stancos, abrupt, batut de soare pana in punctul in care aerul deveni atat de uscat incat incepu sa vibreze su sa serpuiasca in suvoaie, de parca se topea cerul. Stancile erau de un galbui pal si, din loc in loc , se zareau arbusti mici si amenintatori, mici cat un purice si plini de spini. Doar un copac contorsionat crestea pe creasta alaturata. Helen era singura. Si apoi nu mai era. Sub coroana deformata a copacului pipernicit aparura trei siluete. Erau asa de zvelte si de palide, incat Helen, la prima vedere, crezu ca erau fetite, dar modul in care le atarna carnea pe oasele bratelor, ca niste sfori, o facu sa creada ca poate erau foarte batrane. Toate trei tineau capetele intr-o parte si fetele le erau acoperite de suvite de par lung, greu si negru ca taciunele. Purtau ceea ce parea a fi furouri albe, zdrentuite so erai acoperite de praf si de sangele innegrit care le curgea din ranile dobandite din cauza ca mersesera desculte prin salbaticia  din acea stearpa. Helen simti o spaima coplesitoare, orbitoare si se indeparta din instinct, taindu-si talpile si zgariindu-si picioarele in tufele cu spini. Cele trei monstruozitati paseau spre ea, iar umerii lor incepura sa tremure intr-un planset tacut. Pe rochii le curgeau picaturi de sange de sub latele de par neingrijit. Sopteau nume printre lacrimile insangerate"