Winter Winter Winter

Cum iarna si-a intrat in drepturi, a venit si vremea noastra sa intram in spiritul acestui anotimp. Desi la mine inca nu ninge...mi-as dori extrem de mult sa se porneasca in noaptea asta, sau oricand, o ninsoare care sa-mi blocheze usa blocului :)) Cu cat mai mult cu atat mai bine. Mai jos am doua compuneri scrise de curand siii..daca va plictisiti de descrierea si metaforele primei compuneri* promiiit ca-i scurta*, o  povestioara boy-girl va asteapta mai jos. :)

1.  O umbra usoara, argintie se asterne precum o suflare moarta peste pamantul neinsufletit. Zburand, o ultima pata de caldura paraseste lipsita de vointa proprie peisajul hibernal. Bucati mici si albe de nori cad fara a sti cand se vor opri. Cerurile fumegande ignora pamantul sufocat de zapada si isi continua ciudatul dans intins pe toata scena iernii.
     Se aude tunand, iar o caprioara singuratica paseste nesigura peste vata inghetata din jurul lacului mort. A simtit scartaind zapada de sub ea si si-a grabit pasul pierzandu-se iarasi in umbra copacilor amortiti. Ca la un semnal, inainte de a realiza, micul colt de rai si gheata devine tinta fortelor neinduplecate ale naturii. Copacii asezati ceremonial in jurul lacului sticlos par sa ceara indurare, lasandu-se unduiti, impinsi, de vantul care aluneca zambind printre ei.
    Bucati mici de gheata si teama par in lumina stele cazatoare: lucitoare dar lipsite de viata isi duc ultimul drum pana la desertul de cristal de jos.
  Asa e iarna..un tablou nemilos pictat in ger si gheata, un tablou care impinge natura la limitele imposibilului.


2.      Te vad prin geamul jumatate inghetat jumatate plin de fulgi de nea al camerei mele. Pasesti usor prin zapada din fata casei mele, parca ai pluti. Suflu putin aer cald peste geam si desenez un cerc in jurul tau. O expresie de pura fericire mi se asterne pe toata fata atunci cand un gand fugar imi traverseaza mintea. Semeni cu un print, printul meu. Imi scutur capul incernand sa alung totodata si gandul. Doamne..cand am devenit asa melodramatica? Revino-ti! imi poruncesc in timp ce deschid usa camerei.
        Cobor scarile cu viteza luminii pentru a fi acolo in momentul in care tu urci scarile. Deschid repezita usa exact in momentul in care tu te pregateai sa apesi butonul soneriei si te vad zambind.
      -De cate ori i-am spus mamei tale sa nu-ti mai dea cafea? ma intreaba razand. Imi dau ochii peste cap si il invit inauntru. El ma refuza. Ah..iarasi are privirea aceea, privirea am-o-idee-si-nu-are-rost-sa-ma-refuzi.Ma trage de mana si inainte sa imi dau seama ma trezesc afara in frigul iernii.
      Copacii din jurul meu erau acoperiti de vata stralucitoare a iernii. Miliarde de stelute de argint cadeau inca din cerul inghetat.
     -Chiar ai de gand sa stai in casa pe o vreme ca asta?ma intreaba tintuindu-ma cu privirea. Ochii lui albastrii par in perfecta armonie cu cerul, ceea ce-mi  aminteste de gandul de mai devreme..printul meu.
     -Chiar ai de gand sa ma vezi criogenata?spun pe un ton ce se vroia dur. Tentativa mea de a fi dramatica a fost substantial distrusa ce clantanitul dintilor meu si tremuratul incontrolabil. Oh fie..ii spun resemnata si deschid usa pentru a-mi apuca geaca din cuier. Ignor caldura si focul care parca imi striga numele si revin in mijocul furtunoasei ierni.
       El nu era atent la mine. Parea pierdut in ganduri, in locuri si amintiri in care nici macar eu nu pot ajunge. Prind o bucata mare de zapada de jos si i-o arunc direct in fata dupa care fug in cealalta directie. La inceput nu credeam ca va fi as o misiune imposibila.. si totusi curtea parea un pationar caruia cizmele mele nu ii faceau fata. Tocmai imi recapatam echilibrul cand o mana calda ma trage in jos. Cad in zapada pufoasa si aud un ras puternic de deasupra mea. Raman cu ochii inchisi, respirand incet. Imi era parca frica sa nu topesc zapada din jurul meu, sa nu stric maiestuoasa creatie a naturii.Degetele lui calde imi curata fata de zapada, iar eu ii simt buzele peste ale mele. Stai..cum? Deschid ochii surprinsa, doar pentru a-mi oglindi privirea in albastrul otelit al ochilor lui. Un zambet i se asterne pe buze, pot simti asta. Deodata un val de zapada cade peste el, iar eu, fericita ca l-am luat prin surprindere ma strecor si o iau la fuga.
        Ii aud rasul in timp ce ma pierdeam in perdeaua de zapada ce se asternea peste noi. Uneori imi doresc sa pot pastra anumite momente vesnic.Sa pastrez etern in mintea mea aceasta zi de iarna. Ochii tai inghetati si zambetul ce ar putea tipi toate zapezile.Imi doresc sa opresc timpul, sa am un buton cu reluare. Sa te vad iar si iar. Dar poate atunci nu te-as mai pretui atat, poate atunci momentul asta nu ar mai fi special. Frumusetea iernii sta in clipele care ne fac sa vrem sa oprim timpul in loc, momentele petrecute cu cei iubiti.Fiecare moment trebuie sa conteze, trebuie sa fie unic.