Citate din Insurgent de Veronica Roth.

 Deeeci am primit de la Izabela si citate din "Insurgent"( Multumeesc ) . Daca ati citit cartea, enjoy them. Daca nu, spoilers people! Eu ma incadrez in cea de-a doua categorie, dar asta nu m-a impiedicat sa le citesc, fiindca nu am putut sa ma abtin. Ador povestea, am adorat Divergent si abia astept sa citesc si eu continuarea.

“Oamenii, tocmai am descoperit, sunt alcătuiți din straturi și straturi de secrete. Crezi că-i cunoști, că-i întelegi, dar motivele lor îți sunt întotdeauna ascunse, îngropate adănc în inimile lor. Nu-i vei cunoaște niciodata cu adevărat, însa, uneori, hotarăști să ai încredere în ei.’’

“Cândva, am citit undeva că plânsul sfideaza orice explicație ștințifică. Lacrimile sunt menite numai pentru a lubrifia ochii. Nu exista niciun motiv real pentru glandele lacrimale să produca în exces lacrimi la comanda sentimentelor.

Cred că plăgem pentru a elibera componentele animalice din noi fără să ne pierdem umanitatea, deoarece în mine exista o bestie care mărâie și mormăie și se încordează spre libertate, spre Tobias și, mai presus de orice, spre viață.”

“-Uneori, spune el, cuprizăndu-mă cu brațele pe după umeri, oamenii pur și simplu vor să fie fericiți, chiar daca acea fericire nu e reală.”

“Mă săruta, iar eu simt că mă prăbușesc din nou , începând cu cele mai profunde părți din mine. El crede că eu voi fi aici, dar de fapt voi lucra împotriva lui, colaborănd cu tatal său – e care el îl disprețuiește. Acestă minciună… această minciună e cea mai rea pe care am spus-o vreodata. Nu voi putea niciodată să mi-o retrag.”

“Amândoi purtăm în noi înșine războiul. Uneori, ne ține în viață. Alteori, amenință să ne distrugă.”

“-Daca te mai pui vreodată, fără niciun motiv, în pericol, tu n-ai să fii nimic altceva decat o Neînfricată ahtiata dupa adrenalina, în căutarea unei doze, iar eu n-o să te mai ajut!

Scuipă cuvintele cu amărăciune.

-Eu o iubesc pe Tris Divergenta, care ia decizii fără să țina cont de loialitatea fată de facțiune, și care nu e niciun arhetip facțional. Dar Tris care încearcă din răsputeri să se distruga… pe aceasta n-o pot iubi.

Îmi vine să țip. Nu fiindcă sunt supărată, ci fiindcă mă tem că are dreptate.”

“… societatea noastră nu este împarțită în  ‘buni’ și ‘răi’. Cruzimea nu face ca o persoană să fie nesinceră, în același fel în care curajul nu face o persoană să fie amabilă.”

“Lacrimile îmi șiroiesc pe obraji și nu încerc să clipesc pentru a le opri. În loc de asta, privesc printre ele și văd tot ce ma înconjoară în ceața. Cu căteva zile în urmă, n-aș fi plăns niciodată în fața lui Peter, dar acum nu-mi pasă. Este cel mai neînsemnat dintre toți dușmanii mei.

-Cred că a venit să moară cu mine, îi spun eu.

Îmi pun mâna la gura pentru a-mi înăbuși un suspin. Dacș pot să-mi țin respirația, pot să mă opresc din plâns. N-am avut nevoie și nici n-am vrut ca el să moara cu mine . Am vrut să-l știu în siguranța. Ce idiot, gândesc, dar n-o spun din suflet.

-E ridicol, zice el. N-are nici o noimă. Are optsprezece ani; își va găsi o alta prietenă cănd tu vei muri. Și e prost dacă nu știe asta.

Lacrimile continuă să-mi curga pe obraji. Fierbinți la început, iar apoi reci. Închid ochii.

-Dacă tu crezi că despre asta-i vorba…

Îmi înghit un alt suspin.

-…tu ești cel prost.

“ Mâhnirea nu e la fel de profundă ca vina, dar te solicită mai mult”

“Se uita lung la mine. Aștept, agățându-mă cu mâinile de brațele lui pentru echilibru, în timp ce el se gândeste la un răspuns.

Se încruntă.

-Spune-o din nou.

-Tobias, îi zic, te iubesc.”

“Ochii îmi rămăn deschiși, dar capul îmi cade într-o parte. Încerc să închid ochii, dar nu pot – nu pot să mă mișc.

Apoi, monitorul cardiac nu mai scoate niciun sunet.”