De cand ma stiu mi-am petrecut Craciunul impreuna cu familia mea. Nu este vorba
de o traditie, cat este vorba de nevoia de a petrece cateva momente speciale cu
cei apropiati tie. Am inceput sa realizez ca timpul trece, noi crestem, dupa
liceu vine facultatea si incet, incet, nici macar Craciunul nu va mai fi la fel
fiindca noi nu vom mai fi la fel, vom fi mai maturi. Dintotdeauna am adorat
aceasta sarbatoare ce ma lasa sa ma simt copil. Ma trezeam dimineata si gaseam
cadourile sub brad, iar apoi petreceam o zi intreaga impreuna cu familia mea.
Anul acesta cineva m-a intrebat daca merg in club de Craciun si...am raspuns
instantaneu "Nuuuu". Nici nu a apucat sa imi spuna toata fraza si eu
am si refuzat..da..a fost putin aiurea, dar sincer nu-mi imaginez Craciunul
astfel. Imi iubesc familia mea ciudata, mare si uneori chiaaar enervanta.
Cand ma gandesc la familie ma gandesc la persoanele care ma iubesc
neconditionat, orice as face, oricat i-as dezamagi. Ii iubesc pe fiecare in
parte si nu pot decat sa le fiu recunoscatoare ca m-au facut persona din
momentul de fata. Imi amintesc atunci cand eram mica si mama ma lasa sa ma
imbrac cu hainele ei. Cizmele ei erau cat piciorusele mele, bluzele imi veneau
rochii, dar ma simteam atat de bine, mama radea si aveam adevarate sedinte
foto. Imi amintesc ce lenesa eram si cum imi placea sa fiu carata pe umeri de
tata, dar imi mai amintesc si faptul ca el nu-mi spunea niciodata nu. Fratele
meu a fost cel cu care m-am certat toata copilaria, non stop, a fost cel pe
care il pacaleam ca fantomele exista, cel pe care dadeam vina de fiecare data
cand faceam vreo prostie, dar a fost totodata si cel care mi-a fost alaturi
intotdeauna, prietenul meu cel mai bun. Matusa mea a fost cea care m-a urmarit
pas cu pas, de la prima zi la scoala, pana la zile de liceu si sunt sigura
ca-mi va fi alaturi si cand voi termina facultatea. Multumita ei am visat
atatia ani si multumita ei imi voi indeplini visul si voi deveni doctor. Am
avut persoane pe care sa ma bazez, persoane care m-au invatat ceea ce este
bine, ce este rau, persoane care au facut tot ceea ce le-a stat in putinta sa
imi fie mie bine. Nu sunt la fel de puternica precum tatal meu, nu sunt atat de
buna precum mama mea, nu sunt atat de sufletista precum fratele meu, dar stiu
ca sunt macar pe calea cea buna...multumita lor.
Now I know why all
the trees change
In the fall
I know you were on my side
Even when I was wrong
And I love you for giving me your eyes
Staying back and watching me s hine
And I didn't know if you knew
So I'm taking this chance to say
That I had the best day
With you today.
I know you were on my side
Even when I was wrong
And I love you for giving me your eyes
Staying back and watching me s hine
And I didn't know if you knew
So I'm taking this chance to say
That I had the best day
With you today.
6 comentarii:
Ai spus niste cuvinte atat de frumoase despre familia ta si foarte adevarate. Aceasi reactie o am si eu cand este vorba de a imi petrece craciunul cu familia mea. Deasemenea sora mea, a fost cea cu care ma certam non stop, cu care ma bateam, dar si cea care ma stia pe dinafara, fara nici un secret.
Imi iubesc familia, pentru ca ma sustin, pentru ca au incredere in mine, pentru ca ii iubesc si nu trebuie sa am un potiv pentru asta. Imi plac aceste mici rubrici in care ne dezvalui ceva despre tine, mi se ar realiste si te putem intelege mai bine. Oricum foarte dragut acest articol.
asa e fiecare poate se va muta la camin sau in propriul apartament sau in alt oras/ tara si poate nu vom mai putea fi aproape de parinti si cei dragi nici macar in zilele cele mai importante ale anului.
mai am cativa ani pana voi pleca la facultate..si pana acum mereu mi-am petrecut Craciunul in familie mai ales ca vin si rude care doar atunci am sansa sa le vad.Eu am un frate mai mare si de obicei el da vina pe mine si sa nu mai zic ce mult ii placea sa ma sperie cand eram mai mica:|...:))
cred ca toti fratii mai mari ii sperie pe cei mici, dar nu o fac cu rautate, cel putin nu e cazul meu. Pe mine ma amuza sa il speri pe fratiorul meu, e asa de prostut
Familia e o frânghie ale cărei noduri nu se desfac niciodată.
mie imi place mult dedicatia catre tatal
Trimiteți un comentariu