18 martie, 2012

Recenzie Blestemul Focului - Chloe Neill

http://d3sprecarti.files.wordpress.com/2012/02/blestemul-focului1.jpg?w=204&h=300Nu stiu din ce motiv dar cartea asta chiar nu aveam de gand sa mi-o cumpar. Adica..parea doar o alta carte : fata normala ajunge la internat si isi descopera noile super-mega-puteri . Nimic nou ati spune nu? Adevarul este ca in acelasi fel gandeam si eu. Apoi am castigat cartea si..dupa ce in aceeasi zi pe vreo trei bloguri diferite au fost postate recenzii pentru aceasta carte si cum toate aveau doar cuvinte de lauda mi-am spus sa incerc si eu cartea. Sa nu mai astept pana in vacanta de vara ( daa o abandonasem pana atunci ) si sa ma apuc de ea mai repede.
Cartea prezinta viata lui Lily,  care se trezeste aruncata de parintii ei intr-o scoala de fete, in Chicago, in timp ce ei pleaca pentru doi ani in Chicago. Lily ajunge sa se imprieteneasca cu Scout, singura din acea mare de adolescente imbracate in uniforme, ce pare putin mai diferita cu freza ei ciudata si gentuta cu cranii. Totusi..ceea ce este cel mai ciudat la noua prietena este faptul ca dispare in fiecare seara..ce ii ascunde lui Lily? Oare face parte dintr-o societate secreta? Este periculos? As spune putin din fiecare..putin mai mult. Lily va ajunge fara sa vrea captiva in aceasta noua lume, va trebui sa se adapteze noilor cerinte, noilor sale puteri, dar oare se va reusi sa faca fata provocarilor? Trebuie.
Cartea se incadreaza in tiparele clasice de paranormal + romance + suspans + ceva ceva romance, fiindca Lily ajunge sa se indragosteasca de Justin ( the blue eyed way too hot guy), caree de asemenea ascunde un mic secret...o putere.."paroasa"
Nu pot nega faptul ca aceasta carte a avut cateva din cliseele specifice seriilor de tip fantasy fara sa se faca totusi exces. Cele pe care le-am remarcat si tinut minte au fost : baiatul brunet cu ochii azi albastrii, maine turcoaz, poimaine o alta nuanta nedescoperita inca de pamanteni si tot asa, gasca fitoaselor, fata care descopera ca de fapt..are puteri. Nu ma intelegeti gresit, nu critic nimic. Desi intalnim aceste clisee in cam toate cartile din ultimul timp si in acest caz subiectul a fost tratat frumos, diferit, interesant, astfel incat cititorul sa poata sa savureze cartea cap-coada fara sa se plictiseasca.
Autoarea a reusit sa se foloseasca de o idee extrem de folosita si totusi sa adauge un strop de noutate, tratand diferit povestea fetei care descopera puteri. Fara prea multe "spatii goale" in care nu se intampla nimic, pasaje de plictiseala, cartea m-a tinut in priza de la inceput pana la final. Protagonista a fost frumos conturata, astfel incat cititorii sase poata conecta cu ea, sa poata intra in pielea ei. Daca va doriti o carte care sa va umple o dupa-amiaza frumoasa de primavara, nu ezitati sa o cititi. :D

Nota : 4.5/5

8 comentarii:

Emy spunea...

Mda,eu cand am citit-o am fost ceva gen "asa si asa".
Mi-a placut muult stilul de scriere si locul unde se desfasura actiunea -la sf. Sofia,daaar...nu prea mi-a placut faza cu adeptii si puterile magice :-?.
Nu stiu ce sa zic:D.
Foarte tare recenzia ta oricum.Te pup!

Emy.

Crissa spunea...

Frumoasa Recenzia :)
Mi-a placut tare mult cartea.

JustLaugh spunea...

pe mine m-a atras coperta:))..am asteptat parerile si recenzile pe bloguri..si a avut cateva pareri bune:-?..inca nu stiu sigur daca sa mi-o cuumpar sau sa mai astepte:\

Laurentzyu spunea...

Sunt in ceata? E frumoasa, e urata, e mai mult decat frumoasa? Coperta e super, insa continutul? Totusi suna bine. Cred ca o sa-i dau o sansa! :D Cele 4,5 puncte sunt convingatoare!

Alexandra Gheorghiev spunea...

imi place recenzia si m-a atras chiar foarte mult si coperta cartii imi place mult de tot,eu am primul volum in biblioteca,insa,nu m-am apucat de el,sper s-o fac totusi cat de curand.

Alexandra Gheorghiev spunea...

imi place foarte mult de eroina acestei carti,este foarte amuzanta,si sper sa imi cumpar si volumul doi:X,imi plac ambele coperte,si la 1 si la 2.

Claudia spunea...

De mici copii, avem o singură frică: balaurul de sub pat. Întotdeauna simțim nevoia să ne uitam sub pat, să observăm dacă monstrul e tot acolo, la pândă, gata să adormim noi pentru a ieși din bârloc, ca să-și facă de cap. Dar de cele mai mult ori, nu avem nici curajul să ne uitam sub pat, fiind prea speriați de momentul în care îl vom vedea cu proprii noștri ochii.
Totuși, niciodată nu ne-am gândit - eu, una, nu am făcut-o - că poate acea creatură nu stă tocmai sub patul nostru, ci în subsol, acolo unde întunericul trăiește pretutindeni.

Bia Bianca spunea...

mie nu imi place deloc coperta. SCUZE