Un om foloseste zilnic in medie 25000 de cuvinte. Atunci...de ce niciodata nu gasim cuvintele potrivite in momentele potrivite? Zilele trecute jucam "Valiza" ( Stiti voi, jocul prin care spuneti fiecare obiecte care ar incapea intr-o valiza, toate incepand cu o anumita litera.) Stateam in cerc si ne uitam unul la altul, intr-o incercare absolut esuata de a gasi mai multe cuvinte. Cand aveam nevoie disperata de cuvinte simple, normale, pe care in mod normal le-as folosi zilnic, mintea mea era un vid total si singurele la care ma gandeam erau de genul.."pancreas","duoden", " poliacrilonitril" si alte cuvinte absolut imbarligate. Da...probabil gandul la facultate ma streseaza mai mult decat imi dau seama, dar totusi...nu puteam sa nu realizez "pana" de cuvinte.
Asta m-a facut sa ma gandesc la multele incercari esuate de a purta conversatii sentimentale, profunde pe care le-am avut de-a lungul timpului. Din aceasta categorie fac parte mai ales "acele" conversatii de despartire, in care trebuie sa dai dovada de ceva mai multa intelegere. Nu, nu ma intelegeti gresit, nu sunt de piatra, dar pur si simplu nu imi gasesc cuvintele potrivite, nu stiu cum sa dau vestile urate fiindca urasc sa fac oamenii sa sufere. Si astfel...ajung de nenumarate ori sa ma uit la cealalta persoana ca "vitelul la poarta noua " cum ar spune bunica mea si vorbesc aiurea, ducand termenul de "despartire " la un nou nivel de stupiditate.
Acum..nu imi dau seama daca acest lucru se intampla mai multor persoane sau doar am eu capacitatea emotionala a unui pix..
So guys...am I the only one?
3 comentarii:
Super tare ideea acestei rubrici!
Si nu ti se intampla doar tie, ci si mie uneori. Si multor oameni, pentru toti avem sentimente.
In schimb, nu cred ca ai capacitatea emotionala a unui pix, ci din contra. Cred ca te-ai simti ca un pix daca ai vorbi intr-una si ai arunca cuvintele fara sa te gandesti. Cand tii pixul in mana, poti scrie orice. Nu trebuie prea multa gandire pentru ca nu il ai pe acel cineva in fata si poti insira acolo sute de cuvinte. Dar atunci cand trebuie sa spui ceva a carui consecinta poate provoca un dezastru mai mic sau mai mare, trebuie sa o spui cu o anumita grija, ceea ce declanseaza in tine acele emotii absolut normale, zic eu. Hai ca am vorbit ca un adevarat psiholog! =))
P.S. Ti-am trimis pe adresa blogului un e-mail.
De acord cu Laurentzyu...si cred ca toata lumea are problema asta...cand nu vrei sa ranesti pe cineva ai impresia ca toate cuvintele sunt dure si incerci sa le inlocuiesti chiar daca te plimbi cam mult..ew asa ac mereu ;)
Mda, desi cred ca putem sa nu o facem. Ma rog, o solutie better ar fi sa nu anunti pe cineva de ceva in fata, ci printr-o scrisoare, un e-mail. Ma rog, a doua varianta nu e tocmai potrivita! :)
Trimiteți un comentariu