NU-I AŞA CĂ EŞTI GELOASĂ?, volumul 2 din seria ASHLEYS de MELISSA DE LA CRUZ – din 25 iunie împreună cu revista Bravo Girl
Ele
au tot – bani, frumuseţe, popularitate, orice le doreşte inimioara lor,
aflată într-o cutiuţă din platină. Iar după manevra neaşteptată şi
inteligentă a lui Lauren Page de la petrecerea VIP din toamnă, aceasta a
ajuns să fie atât de lipită de Ashley Spencer, Ashley numărul unu,
încât ai putea spune că a devenit perechea ei de colanţi preferati.
Însă vestea unui website nou apărut, total
misterios, www.AshleyRank.com, se răspândeşte precum gripa în februarie
şi, pentru prima oară de când erau la grădiniţă, orice fată poate
participa la cursa pentru popularitate.
Lauren Page vede în asta un mod de a
pătrunde în cercul lor, Ashley Li şi Ashley Alioto o cale de a urca pe
scara socială, iar Ashley Spencer doar o modalitate de a demonstra că nu
e loc pentru nimeni altcineva în afară de ea însăşi în vârful
clasamentului.
Pentru mai multe informaţii, accesaţi site-ul autoarei http://melissa-delacruz.com/.
MELISSA DE LA CRUZ este autoarea bestsellerului pentru adolescenţi The
Au Pairs şi coautoarea unui foarte popular volum pentru adulţi, The
Fashionista Files: Adventures in Four-Inch Heels and Faux Pas. Melissa
are apariţii frecvente la televiziune, CNN şi E! Entertainment
Television, în calitate de expert pe teme de stil, tendinţe şi
celebrităţi, şi scrie articole pentru Glamour, Marie Claire, Teen Vogue,
Cosmopolitan şi New York Times. A crescut la Manila, San Francisco şi
New York, iar acum locuieşte la Los Angeles împreună cu soţul ei. Deşi
Melissa nu este un Sange Albastru, cunoaşte câteva persoane care sunt...
Pentru mai multe informaţii, vizitaţi www.melissa-delacruz.com sau
site-ul seriei Blue Bloods, http://bluebloodsbooks.com/.
FRAGMENT :
1
UN MODEL VENIT ACASĂ
— SCUMPO, MI - A FOST ATÂT DE DOR DE TINE!
— Şi mie, mamă.
Ashley Alioto — cunoscută de altfel sub numele de
A.A. şi parte a triumviratului Ashleys, recunoscut
drept elita socială de la Şcoala Domnişoarei Gamble —
zâmbi în sus către mama ei.
Jeanine Alioto era frumoasă ca întotdeauna, înaltă
şi mlădioasă, cu părul lung şi negru tăiat perfect drept
şi uscat cu foenul, cu sprâncenele perfect conturate,
cu buzele injectate cu o cantitate suficientă de venin
de albină din Venezuela cât să - i dea gurii ei o îmbufnare
seducătoare. Uneori, fetele de la şcoală — bineîn -
ţeles, cele care nu erau o Ashley — o întrebau pe A.A.
dacă nu e rău să ai un fost supermodel drept mamă, de
parcă faptul că ai moştenit genele perfecte (ca să nu
mai spunem de perechile de blugi super fără număr)
putea fi un lucru rău.
Singura parte cam proastă era când mama ei dispărea
săptămâni la rând pentru că vreun tip bogat voia
ca ea să - l însoţească într - o croazieră prin Caraibe, sau
să - i stea la braţ la Festivalul de la Cannes. A.A. era
lăsată acasă în apartamentul lor de la ultimul etaj al
hotelului Fairmont, împreună cu fratele ei vitreg, Ned.
Se descurcau şi fără Jeanine lângă ei — ce să spun,
bine că există room - service! — dar era întotdeauna mai
bine când venea mama acasă, fie şi numai pentru faptul
că aducea mereu tone de cadouri nemaipomenite.
— Iar ăştia sunt pentru tine, Lili, zise mama ei, scoţând
o pereche de pantofi negri şic dintr - una din genţile
ei de voiaj Goyard, care stăteau să explodeze de
pline ce erau, şi aruncându - i în mâinile nerăbdătoare
ale lui Ashley Li.
Pantofii cadou pentru Lili aveau tocuri curbate de
şapte centimetri şi barete la gleznă, care se legau cu o
fundă minusculă. Faptul că primeai cadouri de firmă
era unul dintre avantajele de a fi o Ashley, însă Lili,
cocoţată pe marginea unui şezlong de culoarea untului,
îi studie cu un zâmbet uimit.
— Mulţumesc foarte mult, Jeanine, zise ea pe tonul
cel mai fericit pe care - l putea folosi în acel moment,
însă A.A. ştia ce - i trece prin cap. Lili era regina hainelor
de firmă, iar dacă nu recunoscuse numele înscris
pe talpa moale din piele de viţel a pantofilor, puteau
la fel de bine să fie o pereche de pantofi sport urât
mirositori. Sunt un fel de… pantofi tradiţionali în
Argentina?
— Draga mea, sunt pantofi de tangou! Jeanine se
ridică în picioare. Avea peste un metru optzeci înălţime
cu cizmele ei Fiorentini & Baker până la jumătatea
gambei, prinse în blugii Ksubi mulaţi, părând că o
striveşte pe mignona Lili şi chiar şi pe A.A., care moştenise
de la mama ei statura aceea prelungă şi subţire
16 MELISSA DE LA CRUZ
şi care în acel moment era pe jos, pe un covor alb din
blană de oaie. Îi luasem pentru A.A., dar apoi mi - am
amintit că mai degrabă s - ar duce la fotbal decât să
facă lucruri pe care le face orice domnişoară, şi ştiu că
purtaţi aceeaşi mărime. Am petrecut câteva zile în
Buenos Aires la festivalul de tangou, iar perechea asta
am cumpărat - o de la cel mai bun magazin de pantofi
de tangou. Acolo totul e lucrat de mână şi foarte
scump.
— Mi - ar plăcea să învăţ să dansez tangou, zise Lili
cu un oftat, dându - şi pe spate părul lucios şi negru ca
pana corbului şi afişând o expresie visătoare pe faţa ei
în formă de inimă.
A.A. scoase un chicotit plin de dispreţ — tot ce - i mai
lipsea lui Lili era încă o activitate în afara şcolii! Când
nu lua lecţii de vioară sau de tenis, îşi îmbu nătăţea abilitatea
de a vorbi franceză sau mandarină, sau în văţa
cum să facă fotografii ca un profesionist, sau ajuta un
profesor de la Stanford în cercetările lui în domeniul
geneticii. Dacă A.A. ar avea programul încărcat al lui
Lili, ar înnebuni.
— Credeam că te - ai dus în Brazilia, spuse A.A., începând
să tragă de un hamac albastru cu o ţesătură
complicată pe care mama ei îl scosese cu douăzeci de
minute mai înainte din geamantanul cu numărul unu.
Apartamentul avea o terasă deschisă, unde hamacul
ar fi fost perfect.
— Rio în afara sezonului nu mi se potriveşte deloc.
Jeanine oftă, clătinându - şi şuviţele negre şi dese. Copa
nu e deloc distractivă pe ploaie şi m - am săturat să mă
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 17
uit la fetele alea subnutrite din Ipanema care îşi pierd
vremea pe acolo, aşteptând să fie descoperite de Victoria’s
Secret.
A.A. se răsuci pe burtă şi îşi sprijini capul în mâini.
Îi plăcea la nebunie când mama ei începea să toarne
secrete din lumea modelelor. Jeanine întotdeauna îşi
spunea Ultima dintre Supermodele, povestind despre
vremurile bune apuse, când modelele de vârf erau cunoscute
numai după numele mic şi toate aveau atitudine
şi sâni pe măsura acesteia, iar relaţiile cu bărbaţi
celebri erau o regulă — primul ei soţ, tatăl lui Ned, era
un star rock britanic. În ultimul timp, zicea ea, fetele
nu mai aveau nici măcar vârsta potrivită pentru a ieşi
la întâlnire, iar toate revistele de modă aveau pe coperţi
numai starlete slabe moarte de la Hollywood.
— Şi oricum, continuă Jeanine, care se aşezase iar
în genunchi ca să mai răscolească prin geamantan, Gil
se gândea să cumpere un ranch gaucho prin Argentina,
aşa că am luat avionul până acolo.
Gil era Richard Gilbert, un om de afaceri de succes,
care făcuse o groază de bani în industria de software
şi cu care Jeanine, de şase luni, când era într - o relaţie,
când nu mai era. A.A. şi cu Ned hotărâseră deja că
nu şi - l doresc drept tată vitreg, dar era prea devreme
să - şi bată capul — relaţiile în care intra Jeanine de obicei
mureau de la sine înainte să se ajungă la faza serioasă
care implica angajamente.
— Tu şi domnul Gilbert aţi învăţat cum să dansaţi
tangou cât aţi stat acolo? întrebă Lili, care îşi scosese
deja balerinii Tory Burch şi îşi lega cu grijă delicatele
18 MELISSA DE LA CRUZ
funde ale pantofilor de tangou în jurul gleznelor sale
subţiri.
— Nu ştiu eu ce făcea domnul Gilbert, răspunse Jeanine
pe un ton foarte sarcastic. După trei zile de călărit
prin noroi cu un poncho pe umeri, m - am săturat. Şi
hai să spunem că nu s - a uitat numai după cai cât am
stat prin Argentina.
Scoase din geantă o eşarfă de mătase cu desene
purpurii vibrante şi o aranjă pe umerii lui A.A., apoi
începu să scormonească după o alta, de data asta cu
un model ameţitor, ca un caleidoscop, pe roz şi verde.
— Pentru tine, zise ea, fluturând - o în faţa lui Lili.
Sunt doar Pucci — le - am luat de la aeroport când zborul
cu care veneam acasă a întârziat. Am luat una pe
albastru şi pentru Ashley, pentru că ştiu că toate trebuie
să aveţi aceleaşi lucruri.
— Deci te - ai despărţit de Gil?
A.A. încercă să nu pară atât de mulţumită de asta.
Se ridică să - şi aranjeze codiţele şi să - şi prindă mai
bine eşarfa la gât.
— Hai să spunem că am nevoie de cineva care e suficient
de bărbat cât să danseze tangou cu mine şi
numai cu mine, zise Jeanine, lăsându - se pe călcâie şi
aruncându - le faimosul ei zâmbet viclean, demn de coperta
revistei Cosmopolitan. Şi doar ştiţi ce vă spun eu
mereu, fetelor.
— Părăseşte - i cât mai arăţi încă bine! rostiră A.A. şi
Lili în cor, râzând.
Pentru a milioana oară în cei doisprezece ani ai
ei, A.A. se simţea uşurată şi fericită că mama ei era o
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 19
persoană atât de amuzantă, mai mult o prietenă decât
o mamă. Îi era aşa de uşor să vorbească cu ea. Totul
era mai bine când Jeanine era acasă — chiar dacă insista
să redecoreze apartamentul lor de lux un pic prea
des. Însă, atâta timp cât nu - l lăsa pe designerul ăla de
interioare îngâmfat să arunce colecţia de jocuri de calculator
a lui Ned şi A.A., sau cât timp nu încerca să înlocuiască
televizorul plat cu unul mai mic în sufrageria
cât o mansardă, nimeni nu se plângea.
— Deci, ce s - a mai întâmplat la Hogwarts? întrebă
mama ei, trăgând eşarfa Pucci de pe umerii lui A.A. şi
legându - şi - o dintr - o singură mişcare pe cap, ca pe o
bentiţă.
— Clubul Social a organizat prima petrecere mixtă
cu băieţii de la Gregory Hall, zise Lili, pe care aproape
că am pregătit - o numai eu…
— Aproape omorând - o pe Ashley în acest timp, o
întrerupse A.A., după care amândouă începură să vorbească,
dându - i lui Jeanine toate detaliile despre nebunia
ce avusese loc doar cu o săptămână în urmă.
Brioşele cu vanilie pe care le comandase Lili îi declanşaseră
lui Ashley Spencer serioasa alergie la alune,
şi fata căzuse inconştientă pe ringul de dans.
Nimeni nu ştiuse de alergia lui Ashley, în afară de
A.A., care îşi amintise de secretul mortal al lui Ashley
doar când fraiera definitivă şi paiaţa de Lauren Page
întrebase dacă se întâmplă cumva ca Ashley să fie
alergică la ceva. Dacă Lauren n - ar fi fost atât de deşteaptă,
pe Lili ar fi aşteptat - o un viitor printre delincvenţii
juvenili, mai degrabă decât la o şcoală de lux.
20 MELISSA DE LA CRUZ
— Mi se pare că - i sunteţi datoare acum fetei ăsteia,
Lauren, zise Jeanine.
Afară, o ploaie măruntă începuse să bată în gresia
de pe terasă şi Janine se întinse după o telecomandă cu
care făcu să apară, ca printr - o vrajă, un foc sclipitor în
şemineul alb din granit.
A.A. şi Lili schimbară câte o privire. Parvenita de
Lauren era încă în Siberia din punctul de vedere al vieţii
sociale — asta dacă nu cumva cele trei Ashley hotărau
altceva. Lili şi A.A. erau neutre în privinţa
acestui subiect, iar Ashley avusese alte lucruri în cap
după petrecere.
Şi anume un singur lucru. O persoană. Şi anume
Tri Fitzpatrick. Băiatul pe care A.A. îl cunoştea de când
lumea, prietenul ei de jocuri pe calculator. Băiatul care
era cel mai simpatic (şi cel mai scund) din clasa a şaptea
de la Gregory Hall. Băiatul care ar fi trebuit să se
îndrăgostească de ea, nu de Ashley. Nu că ar fi fost
măcar un pic interesată de el, aşa că nu înţelegea de ce
o deranja atât de tare faptul că - şi găsise pe cineva care
să ţină la el.
— Oricum, treaba cu Lauren a expirat. Toată lumea
vorbeşte despre altceva acum, îi spuse A.A. mamei
sale. La începutul săptămânii, s - a întâmplat cel mai
ciudat lucru.
— A apărut un blog nou, spuse Lili repede, pe un
ton la fel de însufleţit ca şi chipul ei. Nimeni nu ştie
cine se află în spatele lui!
— Dar e cineva de la noi de la şcoală, măcar atâta
este clar.
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 21
A.A. îşi scoase şosetele de caşmir şi începu să - şi
mişte degetele de la picioare.
— E ca Facebook, adăugă Lili cu respiraţia tăiată.
Trebuie să - l verifici în fiecare zi, sau la fiecare oră, sau
la fiecare cinci minute!
— Toată lumea spune că noi suntem cele care l - au
făcut, dar nu e adevărat, zise A.A. uitându - se la Lili,
care clătină din cap cu vehemenţă.
— Despre ce vorbiţi voi, fetelor? întrebă Jeanine,
golindu - şi imensa trusă de machiaj pe podeaua de
lemn lustruit şi prinzând o ojă Chanel înainte ca
aceasta să se rostogolească pe sub mobilă.
— Se numeşte AshleyRank, explică A.A.. De - aia
toată lumea crede că noi l - am făcut.
— Toate fetele din clasa a şaptea primesc note în
funcţie de cât de drăguţe şi de populare sunt. Dă dependenţă
blogul ăsta. Ştii, se strâmbă Lili, e ca atunci
când e săptămâna rechinilor pe Discovery. E nebunia
din momentul în care se hrănesc. Cine e stăpân pe
ocean — sau, în cazul de faţă, peste clasa a şaptea. Întinse
mâna spre poşeta ei bej Fendi Spy şi îşi scoase
Blackberry - ul, încruntându - se uşor în timp ce scria pe
ecranul miniatural. Uite. AshleyRank, de la unu la treizeci
şi şase. Cass Franklin e pe locul treizeci şi şase,
zise ea cu o voce plină de milă şi condescendenţă.
Nu era nevoie să se mai uite la blog, pentru că deja
memorase detaliile importante.
— E fata despre care ţi - am povestit, îi zise A.A.
mamei sale. Cea care ar trebui să trăiască într - un balon
22 MELISSA DE LA CRUZ
de plastic. Trebuie să aibă mereu cu ea o rezervă de
oxigen, în caz de urgenţă.
Jeanine păru îngrijorată.
— Ce îngrozitor!
— Da. E moarte socială, adăugă Lili.
A.A. pufni în râs, apoi se simţi un pic prost pentru
că râsese.
— Ca să trecem la subiect, continuă Lili, care părea
un pic nerăbdătoare, cele trei Ashley ocupă primele
trei locuri. Tocmai de - asta crede lumea că noi suntem
în spatele blogului.
— Şi sunteţi sigure că nu voi sunteţi?
Jeanine părea amuzată.
— Ştiu sigur că nu eu am fost, zise A.A..
— Eu cu siguranţă n - am fost.
Lili era indignată, iar A.A. ştia şi de ce. Lili era cea
de - a treia Ashley, după A.A., iar pe locul unu, regina
stupului recunoscută de toată Şcoala Domnişoarei
Gamble, Ashley Spencer.
Soneria interfonului se auzi, iar recepţionerul de la
intrare anunţă sosirea unui oaspete. A.A. îi spuse să - l
lase să intre: era Ashley, care venea să - şi ia partea din
bunătăţile modei din America de Sud. Fata asta avea
probabil un al şaselea simţ. Jeanine tocmai deschisese
cel de - al treilea geamantan şi scotea din el haine fabuloase
pe care să le încerce fiica ei. Tot ce nu - şi dorea
A.A. puteau să ia Lili şi Ashley, şi întotdeauna era o
adevărată distracţie să le vezi cum se ceartă pe ce refuza
A.A..
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 23
Se auzi clinchetul soneriei de la liftul privat care
dădea chiar în apartament.
— Hei, Ash, chiar la timp, ca de obicei, strigă A.A.
şi ridică privirea cu un rânjet care îi dispăru imediat de
pe chipul ei drăguţ.
Pentru că, în momentul în care se deschiseră uşile
de la lift şi Ashley — super, blondă şi îmbrăcată cu stil,
ca de obicei — intră, nu era singură. Ţinând - o de mână
în cel mai aiurea şi jenant mod şi privind în sus la ea
cu nişte ochi umezi de căţel care o adoră, de parcă
erau îndrăgostiţi de - a binelea, într - un mod scârbos,
era Tri Fitzpatrick.
UN MODEL VENIT ACASĂ
— SCUMPO, MI - A FOST ATÂT DE DOR DE TINE!
— Şi mie, mamă.
Ashley Alioto — cunoscută de altfel sub numele de
A.A. şi parte a triumviratului Ashleys, recunoscut
drept elita socială de la Şcoala Domnişoarei Gamble —
zâmbi în sus către mama ei.
Jeanine Alioto era frumoasă ca întotdeauna, înaltă
şi mlădioasă, cu părul lung şi negru tăiat perfect drept
şi uscat cu foenul, cu sprâncenele perfect conturate,
cu buzele injectate cu o cantitate suficientă de venin
de albină din Venezuela cât să - i dea gurii ei o îmbufnare
seducătoare. Uneori, fetele de la şcoală — bineîn -
ţeles, cele care nu erau o Ashley — o întrebau pe A.A.
dacă nu e rău să ai un fost supermodel drept mamă, de
parcă faptul că ai moştenit genele perfecte (ca să nu
mai spunem de perechile de blugi super fără număr)
putea fi un lucru rău.
Singura parte cam proastă era când mama ei dispărea
săptămâni la rând pentru că vreun tip bogat voia
ca ea să - l însoţească într - o croazieră prin Caraibe, sau
să - i stea la braţ la Festivalul de la Cannes. A.A. era
lăsată acasă în apartamentul lor de la ultimul etaj al
hotelului Fairmont, împreună cu fratele ei vitreg, Ned.
Se descurcau şi fără Jeanine lângă ei — ce să spun,
bine că există room - service! — dar era întotdeauna mai
bine când venea mama acasă, fie şi numai pentru faptul
că aducea mereu tone de cadouri nemaipomenite.
— Iar ăştia sunt pentru tine, Lili, zise mama ei, scoţând
o pereche de pantofi negri şic dintr - una din genţile
ei de voiaj Goyard, care stăteau să explodeze de
pline ce erau, şi aruncându - i în mâinile nerăbdătoare
ale lui Ashley Li.
Pantofii cadou pentru Lili aveau tocuri curbate de
şapte centimetri şi barete la gleznă, care se legau cu o
fundă minusculă. Faptul că primeai cadouri de firmă
era unul dintre avantajele de a fi o Ashley, însă Lili,
cocoţată pe marginea unui şezlong de culoarea untului,
îi studie cu un zâmbet uimit.
— Mulţumesc foarte mult, Jeanine, zise ea pe tonul
cel mai fericit pe care - l putea folosi în acel moment,
însă A.A. ştia ce - i trece prin cap. Lili era regina hainelor
de firmă, iar dacă nu recunoscuse numele înscris
pe talpa moale din piele de viţel a pantofilor, puteau
la fel de bine să fie o pereche de pantofi sport urât
mirositori. Sunt un fel de… pantofi tradiţionali în
Argentina?
— Draga mea, sunt pantofi de tangou! Jeanine se
ridică în picioare. Avea peste un metru optzeci înălţime
cu cizmele ei Fiorentini & Baker până la jumătatea
gambei, prinse în blugii Ksubi mulaţi, părând că o
striveşte pe mignona Lili şi chiar şi pe A.A., care moştenise
de la mama ei statura aceea prelungă şi subţire
16 MELISSA DE LA CRUZ
şi care în acel moment era pe jos, pe un covor alb din
blană de oaie. Îi luasem pentru A.A., dar apoi mi - am
amintit că mai degrabă s - ar duce la fotbal decât să
facă lucruri pe care le face orice domnişoară, şi ştiu că
purtaţi aceeaşi mărime. Am petrecut câteva zile în
Buenos Aires la festivalul de tangou, iar perechea asta
am cumpărat - o de la cel mai bun magazin de pantofi
de tangou. Acolo totul e lucrat de mână şi foarte
scump.
— Mi - ar plăcea să învăţ să dansez tangou, zise Lili
cu un oftat, dându - şi pe spate părul lucios şi negru ca
pana corbului şi afişând o expresie visătoare pe faţa ei
în formă de inimă.
A.A. scoase un chicotit plin de dispreţ — tot ce - i mai
lipsea lui Lili era încă o activitate în afara şcolii! Când
nu lua lecţii de vioară sau de tenis, îşi îmbu nătăţea abilitatea
de a vorbi franceză sau mandarină, sau în văţa
cum să facă fotografii ca un profesionist, sau ajuta un
profesor de la Stanford în cercetările lui în domeniul
geneticii. Dacă A.A. ar avea programul încărcat al lui
Lili, ar înnebuni.
— Credeam că te - ai dus în Brazilia, spuse A.A., începând
să tragă de un hamac albastru cu o ţesătură
complicată pe care mama ei îl scosese cu douăzeci de
minute mai înainte din geamantanul cu numărul unu.
Apartamentul avea o terasă deschisă, unde hamacul
ar fi fost perfect.
— Rio în afara sezonului nu mi se potriveşte deloc.
Jeanine oftă, clătinându - şi şuviţele negre şi dese. Copa
nu e deloc distractivă pe ploaie şi m - am săturat să mă
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 17
uit la fetele alea subnutrite din Ipanema care îşi pierd
vremea pe acolo, aşteptând să fie descoperite de Victoria’s
Secret.
A.A. se răsuci pe burtă şi îşi sprijini capul în mâini.
Îi plăcea la nebunie când mama ei începea să toarne
secrete din lumea modelelor. Jeanine întotdeauna îşi
spunea Ultima dintre Supermodele, povestind despre
vremurile bune apuse, când modelele de vârf erau cunoscute
numai după numele mic şi toate aveau atitudine
şi sâni pe măsura acesteia, iar relaţiile cu bărbaţi
celebri erau o regulă — primul ei soţ, tatăl lui Ned, era
un star rock britanic. În ultimul timp, zicea ea, fetele
nu mai aveau nici măcar vârsta potrivită pentru a ieşi
la întâlnire, iar toate revistele de modă aveau pe coperţi
numai starlete slabe moarte de la Hollywood.
— Şi oricum, continuă Jeanine, care se aşezase iar
în genunchi ca să mai răscolească prin geamantan, Gil
se gândea să cumpere un ranch gaucho prin Argentina,
aşa că am luat avionul până acolo.
Gil era Richard Gilbert, un om de afaceri de succes,
care făcuse o groază de bani în industria de software
şi cu care Jeanine, de şase luni, când era într - o relaţie,
când nu mai era. A.A. şi cu Ned hotărâseră deja că
nu şi - l doresc drept tată vitreg, dar era prea devreme
să - şi bată capul — relaţiile în care intra Jeanine de obicei
mureau de la sine înainte să se ajungă la faza serioasă
care implica angajamente.
— Tu şi domnul Gilbert aţi învăţat cum să dansaţi
tangou cât aţi stat acolo? întrebă Lili, care îşi scosese
deja balerinii Tory Burch şi îşi lega cu grijă delicatele
18 MELISSA DE LA CRUZ
funde ale pantofilor de tangou în jurul gleznelor sale
subţiri.
— Nu ştiu eu ce făcea domnul Gilbert, răspunse Jeanine
pe un ton foarte sarcastic. După trei zile de călărit
prin noroi cu un poncho pe umeri, m - am săturat. Şi
hai să spunem că nu s - a uitat numai după cai cât am
stat prin Argentina.
Scoase din geantă o eşarfă de mătase cu desene
purpurii vibrante şi o aranjă pe umerii lui A.A., apoi
începu să scormonească după o alta, de data asta cu
un model ameţitor, ca un caleidoscop, pe roz şi verde.
— Pentru tine, zise ea, fluturând - o în faţa lui Lili.
Sunt doar Pucci — le - am luat de la aeroport când zborul
cu care veneam acasă a întârziat. Am luat una pe
albastru şi pentru Ashley, pentru că ştiu că toate trebuie
să aveţi aceleaşi lucruri.
— Deci te - ai despărţit de Gil?
A.A. încercă să nu pară atât de mulţumită de asta.
Se ridică să - şi aranjeze codiţele şi să - şi prindă mai
bine eşarfa la gât.
— Hai să spunem că am nevoie de cineva care e suficient
de bărbat cât să danseze tangou cu mine şi
numai cu mine, zise Jeanine, lăsându - se pe călcâie şi
aruncându - le faimosul ei zâmbet viclean, demn de coperta
revistei Cosmopolitan. Şi doar ştiţi ce vă spun eu
mereu, fetelor.
— Părăseşte - i cât mai arăţi încă bine! rostiră A.A. şi
Lili în cor, râzând.
Pentru a milioana oară în cei doisprezece ani ai
ei, A.A. se simţea uşurată şi fericită că mama ei era o
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 19
persoană atât de amuzantă, mai mult o prietenă decât
o mamă. Îi era aşa de uşor să vorbească cu ea. Totul
era mai bine când Jeanine era acasă — chiar dacă insista
să redecoreze apartamentul lor de lux un pic prea
des. Însă, atâta timp cât nu - l lăsa pe designerul ăla de
interioare îngâmfat să arunce colecţia de jocuri de calculator
a lui Ned şi A.A., sau cât timp nu încerca să înlocuiască
televizorul plat cu unul mai mic în sufrageria
cât o mansardă, nimeni nu se plângea.
— Deci, ce s - a mai întâmplat la Hogwarts? întrebă
mama ei, trăgând eşarfa Pucci de pe umerii lui A.A. şi
legându - şi - o dintr - o singură mişcare pe cap, ca pe o
bentiţă.
— Clubul Social a organizat prima petrecere mixtă
cu băieţii de la Gregory Hall, zise Lili, pe care aproape
că am pregătit - o numai eu…
— Aproape omorând - o pe Ashley în acest timp, o
întrerupse A.A., după care amândouă începură să vorbească,
dându - i lui Jeanine toate detaliile despre nebunia
ce avusese loc doar cu o săptămână în urmă.
Brioşele cu vanilie pe care le comandase Lili îi declanşaseră
lui Ashley Spencer serioasa alergie la alune,
şi fata căzuse inconştientă pe ringul de dans.
Nimeni nu ştiuse de alergia lui Ashley, în afară de
A.A., care îşi amintise de secretul mortal al lui Ashley
doar când fraiera definitivă şi paiaţa de Lauren Page
întrebase dacă se întâmplă cumva ca Ashley să fie
alergică la ceva. Dacă Lauren n - ar fi fost atât de deşteaptă,
pe Lili ar fi aşteptat - o un viitor printre delincvenţii
juvenili, mai degrabă decât la o şcoală de lux.
20 MELISSA DE LA CRUZ
— Mi se pare că - i sunteţi datoare acum fetei ăsteia,
Lauren, zise Jeanine.
Afară, o ploaie măruntă începuse să bată în gresia
de pe terasă şi Janine se întinse după o telecomandă cu
care făcu să apară, ca printr - o vrajă, un foc sclipitor în
şemineul alb din granit.
A.A. şi Lili schimbară câte o privire. Parvenita de
Lauren era încă în Siberia din punctul de vedere al vieţii
sociale — asta dacă nu cumva cele trei Ashley hotărau
altceva. Lili şi A.A. erau neutre în privinţa
acestui subiect, iar Ashley avusese alte lucruri în cap
după petrecere.
Şi anume un singur lucru. O persoană. Şi anume
Tri Fitzpatrick. Băiatul pe care A.A. îl cunoştea de când
lumea, prietenul ei de jocuri pe calculator. Băiatul care
era cel mai simpatic (şi cel mai scund) din clasa a şaptea
de la Gregory Hall. Băiatul care ar fi trebuit să se
îndrăgostească de ea, nu de Ashley. Nu că ar fi fost
măcar un pic interesată de el, aşa că nu înţelegea de ce
o deranja atât de tare faptul că - şi găsise pe cineva care
să ţină la el.
— Oricum, treaba cu Lauren a expirat. Toată lumea
vorbeşte despre altceva acum, îi spuse A.A. mamei
sale. La începutul săptămânii, s - a întâmplat cel mai
ciudat lucru.
— A apărut un blog nou, spuse Lili repede, pe un
ton la fel de însufleţit ca şi chipul ei. Nimeni nu ştie
cine se află în spatele lui!
— Dar e cineva de la noi de la şcoală, măcar atâta
este clar.
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 21
A.A. îşi scoase şosetele de caşmir şi începu să - şi
mişte degetele de la picioare.
— E ca Facebook, adăugă Lili cu respiraţia tăiată.
Trebuie să - l verifici în fiecare zi, sau la fiecare oră, sau
la fiecare cinci minute!
— Toată lumea spune că noi suntem cele care l - au
făcut, dar nu e adevărat, zise A.A. uitându - se la Lili,
care clătină din cap cu vehemenţă.
— Despre ce vorbiţi voi, fetelor? întrebă Jeanine,
golindu - şi imensa trusă de machiaj pe podeaua de
lemn lustruit şi prinzând o ojă Chanel înainte ca
aceasta să se rostogolească pe sub mobilă.
— Se numeşte AshleyRank, explică A.A.. De - aia
toată lumea crede că noi l - am făcut.
— Toate fetele din clasa a şaptea primesc note în
funcţie de cât de drăguţe şi de populare sunt. Dă dependenţă
blogul ăsta. Ştii, se strâmbă Lili, e ca atunci
când e săptămâna rechinilor pe Discovery. E nebunia
din momentul în care se hrănesc. Cine e stăpân pe
ocean — sau, în cazul de faţă, peste clasa a şaptea. Întinse
mâna spre poşeta ei bej Fendi Spy şi îşi scoase
Blackberry - ul, încruntându - se uşor în timp ce scria pe
ecranul miniatural. Uite. AshleyRank, de la unu la treizeci
şi şase. Cass Franklin e pe locul treizeci şi şase,
zise ea cu o voce plină de milă şi condescendenţă.
Nu era nevoie să se mai uite la blog, pentru că deja
memorase detaliile importante.
— E fata despre care ţi - am povestit, îi zise A.A.
mamei sale. Cea care ar trebui să trăiască într - un balon
22 MELISSA DE LA CRUZ
de plastic. Trebuie să aibă mereu cu ea o rezervă de
oxigen, în caz de urgenţă.
Jeanine păru îngrijorată.
— Ce îngrozitor!
— Da. E moarte socială, adăugă Lili.
A.A. pufni în râs, apoi se simţi un pic prost pentru
că râsese.
— Ca să trecem la subiect, continuă Lili, care părea
un pic nerăbdătoare, cele trei Ashley ocupă primele
trei locuri. Tocmai de - asta crede lumea că noi suntem
în spatele blogului.
— Şi sunteţi sigure că nu voi sunteţi?
Jeanine părea amuzată.
— Ştiu sigur că nu eu am fost, zise A.A..
— Eu cu siguranţă n - am fost.
Lili era indignată, iar A.A. ştia şi de ce. Lili era cea
de - a treia Ashley, după A.A., iar pe locul unu, regina
stupului recunoscută de toată Şcoala Domnişoarei
Gamble, Ashley Spencer.
Soneria interfonului se auzi, iar recepţionerul de la
intrare anunţă sosirea unui oaspete. A.A. îi spuse să - l
lase să intre: era Ashley, care venea să - şi ia partea din
bunătăţile modei din America de Sud. Fata asta avea
probabil un al şaselea simţ. Jeanine tocmai deschisese
cel de - al treilea geamantan şi scotea din el haine fabuloase
pe care să le încerce fiica ei. Tot ce nu - şi dorea
A.A. puteau să ia Lili şi Ashley, şi întotdeauna era o
adevărată distracţie să le vezi cum se ceartă pe ce refuza
A.A..
NU-I AȘA CĂ EȘTI GELOASĂ? 23
Se auzi clinchetul soneriei de la liftul privat care
dădea chiar în apartament.
— Hei, Ash, chiar la timp, ca de obicei, strigă A.A.
şi ridică privirea cu un rânjet care îi dispăru imediat de
pe chipul ei drăguţ.
Pentru că, în momentul în care se deschiseră uşile
de la lift şi Ashley — super, blondă şi îmbrăcată cu stil,
ca de obicei — intră, nu era singură. Ţinând - o de mână
în cel mai aiurea şi jenant mod şi privind în sus la ea
cu nişte ochi umezi de căţel care o adoră, de parcă
erau îndrăgostiţi de - a binelea, într - un mod scârbos,
era Tri Fitzpatrick.
Un comentariu:
Nu, nu imi place! :( E pentru fete! :D Dar imi place Sange Albastru! :D
Trimiteți un comentariu